Simţământul tainic,"din culise"
Scuze compulsive
Numeroşi oameni manifestă tendinţa de a-şi cere scuze, tot timpul, în mod cronic, din orice motiv. Pe de o parte, actul de a cere scuze constituie o convenţie socială, ce asigură derularea politicoasă a interacţiunilor umane şi, în acest fel, pot fi extrem de utile. Pe de altă parte, dacă ne surprindem cerându-ne scuze din orice motiv, s-ar putea să fie timpul de a analiza de ce ne simţim obligaţi să spunem “Îmi pare rău! ori Îmi cer scuze!”, atât de frecvent. În ultimă instanţă, a afirma că îţi pare rău sau a-ţi cere scuze sugerează, totodată, că îţi asumi răspunderea pentru ceea ce nu a decurs bine. Indiferent dacă este vorba despre negocierea unui loc de parcare, despre deplasarea prin culoarele unui supermarket, ori despre efortul de a ajunge la ceea ce îţi doreşti, există clipe în care exprimarea părerii de rău este atitudinea potrivită. Cu toate acestea, în alte momente, “Scuză-mă!” este mai potrivit în context.
Uneori, a afirma că îţi pare rău este similar cu a afirma că cealaltă persoană din ecuaţie are mai multe drepturi, în context. Bineînţeles, este adevărat că a recurge la cuvântul "scuze" poate constitui, pur şi simplu, o modalitate inofensivă de a detensiona atmosfera. Cu toate acestea, în cazul în care descoperi că îţi exprimi, în permanenţă, părerea de rău sau scuzele, poate doreşti să examinezi în profunzime şi să decelezi, în psihicul tău, cauza. Dacă este un tipar, sfărâmarea lui nu necesită decât un grad sporit de conştientizare şi practică.
Primul pas presupune a te observa pe tine însuţi, de fiecare dată când exprimi această atitudine, fără a fi prea aspru cu tine. Pe tot parcursul zilei, constată, pur şi simplu, când îţi ceri scuze sau îţi manifeşti părerea de rău. La început, s-ar putea să te surprindă frecvenţa acestor cuvinte. După o zi sau două de simplă observare, încearcă să te acordezi la ceea ce simţi, înainte de a exprima prin grai. S-ar putea să fi cuprins de ameninţare, stinghereală, anxietate puternică, ori de o amplă gamă de alte emoţii şi sentimente. În timp, încearcă să te opreşti înainte de reda prin cuvânt şi de a fi, pur şi simplu, cu simţământul. Este posibil să-i recunoşti obârşia, în fragedă copilărie, ori prezenţa îndelungată, de-a lungul existenţei tale. Cu cât eşti mai capabil să îl observi, cu atât te vei simţi mai liber de regrete şi scuze.
sursa Editura for you
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu