sâmbătă, 24 ianuarie 2015


Binecuvântarea spaţiului
Omul sfinţeşte locul

Prezenţa noastră poate constitui o binecuvântare, prin emisiile energetice delicate, asemenea unor adieri parfumate 
şi unor raze scânteietoare


Spaţiul fizic este aidoma unui burete, absorbind radianţa tuturor făpturilor care îl cutreieră. Şi, cel mai probabil, incintele prin care ne deplasăm, în fiecare zi, au fost străbătute de numeroşi oameni. Nu avem cum să ştim dacă dârele energetice ale antecesorilor noştri ne vor înviora sau ne vor secătui. În schimb, deţinem controlul asupra propriilor emisii energetice, care îi vor influenţa pe semenii noştri. Prin invocarea Graţiei şi protecţiei Divine asupra fiecărui lăcaş în care ne poartă paşii, noi orchestrăm o transmutare, o transsubstanţiere a energiilor, sublimându-ne nu numai propriile trăiri, ci şi ale celor care ne vor urma. Deşi s-ar putea să nu percepem noi înşine efectele propriilor binecuvântări, ne putem mângâia şi bucura, la gândul că am invocat Graţia, ce îi va învălui pe cei care ne vor urma.

Atunci când binecuvântezi o încăpere sau chiar o întreagă clădire, tu transmiţi, realmente, un mesaj de Iubire şi Lumină, tuturor celor care îţi vor urma. Binecuvântările tale exercită, prin urmare, miriade de efecte binefăcătoare asupra mediilor pe care le străbaţi. Energia reziduală, stagnantă, este purificată şi eliberată, creând un vid, în care poate pătrunde şi prin care va circula energie proaspătă, revigorantă. Spaţiul îşi va regăsi, aşadar, armonia şi încărcătura energetică pozitivă, devenind o sursă din care se propagă simţăminte luminoase. Intenţia reprezintă componenta esenţială a binecuvântărilor pe care le emiţi, în stare de trezie. Împletirea intenţiei cu lumina propriei conştienţe, drept mijloc de a-ţi răspândi graţia, harul, cu dragoste şi abnegaţie, va conferi forţă şi precizie, binecuvântărilor tale. Indiferent dacă preferi să-ţi reverşi binecuvântările, de unul singur, sau dacă doreşti să-ţi invoci ghizii spirituali, cu scopul de a te inspira şi susţine, vizualizează purificarea de toxine, haos şi negativitate, a oricărui spaţiu în care păşeşti, pe când invoci Graţia şi protecţia lui Dumnezeu. După aceea, imaginează substituirea vidului rezultat, cu o lumină albă, pură, tămăduitoare şi cu energia iubirii. Un singur gând, emis conştient, în numele dragostei, este suficient pentru a binecuvânta un lăcaş.



Acest fel de binecuvântare este cumulativă şi se va intensifica, cu fiecare nou gest binevoitor. Invocă Graţia şi protecţia divină, asupra oricărui cămin, birou sau a fiecărei companii, prin care te poartă paşii, urmărind repercusiunile actului tău de bunăvoinţă. Transmisia ta energetică pozitivă îţi va însenina clipele existenţei, pe când vei contempla impactul binecuvântărilor, atât asupra semenilor, cât şi asupra mediului.

sâmbătă, 17 ianuarie 2015



A fi sau a nu fi aidoma părinţilor noştri
Generarea propriilor tipare
Prin actul de onorare a anumitor calităţi moştenite de la părinţi, şi prin dezicerea de alte trăsături, ne vom modela propria personalitate, devenind noi înşine. 


Ereditatea joacă un rol însemnat, în aproape toate aspectele dezvoltării omeneşti, din punct de vedere fizic, mental sau emoţional. Manifestăm similarităţi cu părinţii, sub aspect fizic; de asemenea, avem tendinţa de a prezenta aceleaşi puncte sensibile, sub raport emoţional. S-ar putea să fim predispuşi la anumite comportamente sau preferinţe. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, devenim tot mai conştienţi de trăsăturile dinlăuntrul nostru, în raport cu istoricul familial. Reacţia noastră la această epifanie depinde de gradul de acceptabilitate, în propriii noştri ochi, a înclinaţiilor, tendinţelor, predispoziţiilor şi aptitudinilor pe care le-am moştenit de la antecesorii noştri. Putem onora o parte din aceste trăsături comune; şi, totodată, respinge altele. Cu toate acestea, nu există vreo lege a firii sau vreo conexiune eterică între părinţi şi copii, care să stipuleze că urmaşii trebuie să calce pe urmele predecesorilor. Suntem, cu toţii, liberi să devenim ceea ce dorim să fim.

Atunci când acceptăm că părinţii noştri sunt fiinţe umane, care au fost înzestrate cu har şi virtuţi; dar care au, totodată, defecte omeneşti, începem să îi privim într-o altă lumină. Şi, prin actul de a le recunoaşte statutul de persoană, vom atinge înţelegerea că noi, la rândul nostru, suntem fiinţe autonome şi că nu ne-a fost nicidecum menit să devenim aidoma apropiaţilor noştri. Deşi s-ar putea să fi asimilat, în mod involuntar, manierismele sau obiceiurile părinţilor noştri, autoanaliza conştientă constituie mijlocul de a le identifica şi de a le depăşi, dacă dorim astfel. Apoi, putem onora şi emula, fără rezerve, în mod necondiţionat, laturile personalităţii parentale pe care le admirăm, fără a devenii copiile lor exacte, "la indigo".

Deşi numeroase dispoziţii, comportamente, dar şi temperamentele definitorii, care le condiţionează sunt moştenite, vouă vă revine misiunea de a controla modul în care se manifestă în viaţa voastră. Tiparele pe care le-aţi observat la părinţi, nu trebuie neapărat să facă parte din destinul vostru unic. Puteţi extrage învăţăminte preţioase din deciziile pe care le-au luat şi puteţi alege să nu vă complăceţi în aceleaşi tare psihice. Obişnuinţele precursorilor nu se dezvoltă, în mod ineluctabil, în propriile deprinderi. Dar, în vreme ce vă croiţi propria cale, luaţi în considerare că părinţii vor continua să îşi exercite influenţa modelatoare asupra existenţei voastre - indiferent dacă veţi călca pe urmele lor, sau nu. De-a lungul întregii voastre existenţe, s-au străduit să vă ofere darul propriilor experienţe de viaţă. Modul în care valorificaţi acest dar, depinde numai de voi.


vineri, 12 decembrie 2014

joi, 27 noiembrie 2014


(continuare a textului de ieri)
Toate acestea sunt semne elocvente că ați pășit pe podul spre noua lume.
Și deși se poate să fi simțit toate aceste lucruri, într-un fel sau în vreo formă, în ultimii câțiva ani ai călătoriei, diferența este că acum onorăm aceste sentimente și facem noi alegeri importante, stabilind granițe clare și împlinind planuri autentice de viață, ca urmare a autorității noastre lăuntrice, binemeritate.
De asemenea, este important să înțelegem că, deși podul spre noua noastră viață este rezistent, fiind construit cu ajutorul integrității solide a divinității noastre, se poate ca apele de sub el să se agite în continuare. Aflați că acești curenți mareici vor continua să crească și să scadă, dar cei care și-au încheiat sejurul în separare, vor rămâne neafectați de turbulența de dedesubt.
CSP ne amintește că niciodată nu e treaba noastră să reprimăm aceste forțe perturbatoare, căci ele servesc unui scop la fel de măreț ca al altor forțe.
Și vor fi mai multe poduri, căci vor fi mereu mai multe realități de traversat… dar, de acum înainte, în fiecare din aceste realități veți ști un lucru, mai bine decât orice altceva: veți ști cine sunteți pe deplin și în totalitate, iar acest lucru va aduce cu el cele mai extraordinare libertăți și recompense pe care să le trăiți într-un corp uman.
Fuziunea umano-cosmică
În raportul anterior, CSP a vorbit despre faptul că devenim, concomitent, total umani și total cosmici… ceea ce ei numesc hibridul uman cosmic… iar ei doresc ca eu să clarific un pic, acest concept.
A deveni, în totalitate, om înseamnă a deveni conștient de potențialul latent existent în fiecare celulă, în fiecare catenă a ADN-ului uman. Pentru a împlini acel potențial, e necesar să fiți total conștienți de Sinele Dumnezeu suveran, conștienți de capacitatea voastră de a crea… chiar și voi înșivă!
Acest concept de creație de sine a mai fost menționat până acum, dar pentru că începem să discernem frontiera dintre sinele nostru uman și cel cosmic, Consiliul dorește să recapitulez succint acest subiect.
Începem să navigăm pe linie, ca să spun așa, între natura noastră umană și cea divină, la modul foarte literal în prezent și aflu că acest lucru ar putea produce ceva confuzie temporară - dacă nu a produs deja. În general, mi se spune că un pic de nesiguranță e normală și de așteptat, în această etapă de reamintire, pe măsură ce eul uman începe să-și recunoască adevărata Sursă de susținere (Sinele suflet).
Mi s-a explicat că vechea bază de date existentă în celulele noastre e activată de depozitul de coduri (solare), ce declanșează întoarcerea noastră acasă, cosmică. Asta înseamnă că, în timp ce corpul fizic absoarbe radiația provenită de la coborârea sufletului nostru, via procesul de întrupare, începem să recunoaștem și să ne amintim mai multe despre adevărata înțelepciune a corpului nostru… lucrurile de care este cu adevărat capabil corpul nostru uman și scopul pentru care el a fost conceput inițial. (Vorbesc mai mult despre asta, în partea a 2-a a raportului)
Orice conflict interior, care apare acum, între perspectiva noastră umană și cea cosmică (citiți: „cum e posibil asta?” versus „cum de NU e posibil asta?”) este doar o revelație despre procesul de fuziune, care se va diminua, pe măsură ce trecem podul. Aflu că această fuziune nu va avea loc peste noapte, dar nici nu va dura mult „timp”. Va fi un proces similar întrecerii de ping-pong, ce ne va aduce de multe ori înainte și înapoi, între conștiința noastră umană și cea cosmică, până când vom avea o cunoaștere practică totală, despre ambele laturi ale eului. 
Înțeleg că această fuziune este condiția pentru înțelegerea totală despre ce înseamnă să fii un hibrid umano-cosmic și că… odată ce ne eliberăm de forța gravitațională din dualitate… ea ne va duce pe culmile potențialului nostru, într-un interval foarte scurt de timp (relativ vorbind). Prin urmare, e de datoria noastră să rămânem deschiși (fără judecăți sau așteptări), la tot ceea ce ne vine în zilele ce urmează, sub formă de nouă conștiență, viziuni noi și informații de nivel superior, concepte noi și creative… toate acestea arătând că ne întoarcem la Sine.
Sinele vostru cosmic e în fruntea acestei călătorii, așa că unica voastră sarcină a fost să aveți în vedere ca tot ceea ce a fost deja creat de către VOI, să revină la voi, în formă fizică. La asta ne referim, atunci când spunem că VOI v-ați creat pe voi.
Ar putea părea paradoxal, dar VOI ați creat chiar partea din voi care urma să facă călătoria aici, în această viață și în acest scop… doar pentru a se întoarce la VOI. 
Și mi se spune că exact pentru acest lucru ne-a pregătit ciclul de eclipse, pe mulți dintre noi.
Am fost pregătiți, în principal la nivel celular, pentru a intra în împărăția cerului, doar că acum înțelegem căcerul e cuprins în corpul nostru fizic… că ne întoarcem la creația Sinelui nostru! În timp ce, în acești mulți ani, ne-am aventurat în experiența unei noi lumi, ne-am creat sau ne-am reconstruit cu adevărat propriul vehicul, pentru ca el să adăpostească, să conțină și, în final, să proiecteze „raiul pe pământ”… adică, noua lume pe canavaua vechii lumi.
Acum înțelegeți de ce atenția a fost în mod exclusiv și intenționat asupra VOASTRĂ? 
Am spus de foarte multe ori că niciodată nu există sau nu a existat altceva DECÂT voi… că voi sunteți lumea… că voi reprezentați tot ceea ce contează și există PENTRU voi și în voi.
Sunteți aici pentru a deveni proiectoarele umane ale conștiinței unei noi lumi, iar voi împreună cuprindeți acum o masă suficientă din populația umană, pentru a începe să pictați un tablou cu totul nou pentru societate.
Această nouă pânză nu le va fi vizibilă tuturor dintr-odată, nu… ci le va fi vizibilă celor care au ochi de văzut. Sarcina voastră nu a fost niciodată să faceți pe altcineva conștient - pentru că, pe baza infrastructurii holografice a lumii voastre și a experienței umane colective, acest lucru nu e posibil.
În schimb, sarcina voastră a fost mereu să deveniți… VOI. Să vă amintiți de natura voastră autentică… să o întruchipați… și, în final, să o trăiți.
Următorul ciclul al călătoriei noastre umano-cosmice va atrage după sine a unire extraordinară a spiritului cu materia, în toate formele.
E timpul să începeți odiseea de a crea ceea ce e deja creat… de VOI și pentru voi… în lumea fizică.
CSP mi-a precizat că, în mod cert, ei nu se referă aici la procesul de doar a ne „imagina”, în continuare, în cuvintele lor… „ați petrecut ani și chiar vieți nenumărate, imaginându-vă ceea ce doriți să fie”.
Acest ciclu următor este pentru a implementa infrastructura a ceea ce înseamnă să fiți Dumnezei-oameni… pentru a ne împământa modelele pre-create… a proiecta lumina pură, nefiltrată, a sufletului nostru, prin farul templului nostru fizic, astfel ca tot ceea ce ne înconjoară să poată fi influențat de lumina noastră.
Atunci când stați în umbrele a atât de multă inconștiență umană care apare, voi reprezentați exemplele vii de speranță, de posibilitate, de potențial, pentru o omenire șovăielnică. 
Singura cale de a salva, cu adevărat, o altă viață este să-i învățați pe ceilalți, prin puterea exemplului. Singura cale de a ‘sluji’ cu adevărat, ca învățător spiritual, este să coborâți pe Pământ, apoi să vă dobândiți natura Christică, demonstrând astfel că orice ființă umană are potențialul de adopta mintea lui Dumnezeu și de a-și dobândi nemurirea, prin înălțarea la o stare de conștiință mai înaltă.
Aceasta nu e pe atât de mult o perioadă în care să vă scoateți în evidență, pe cât de mult este o perioadă în care să vă cunoașteți pe voi înșivă. Nu sunteți necesari în această lume, ci sunteți doriți… de toți cei care caută o dovadă despre Sursă.
Nu veți mai fi sechestrați, dar nu veți fi chemați să veniți în ajutorul unei lumi în declin, căci acea lume se simte infailibilă. Veți fi chemați doar ca să trăiți bucuria de a FI voi.
VOI, în mod simplu, perfect, creativ.
Pe măsură ce faceți acest lucru, pe măsură ce vă eliberați de nevoia de a ajuta, de a salva, de a sluji cu conștiinciozitate, veți cădea în brațele curajoase ale luptătorului vostru divin interior, care în toți acești ani, a așteptat răbdător ca să vă slujească vouă și doar vouă.
Patriarhul interior 
Motivul pentru care, în final, va fi cu putință atât de multă schimbare în viața noastră fizică, este că energia divină masculină e gata, intensificându-se și pregătindu-se pentru a prelua comanda în viața noastră. Consiliul Superior Pleiadian îmi spune că acum ne aflăm la începutul puternicei etape de a-i da voie masculinului interior să se ridice și să fie din nou de folos - dar, de această dată, într-un mod echilibrat, susținător, care ne apără cu înverșunare inocența, ne ocrotește inima deschisă și ne reumple cu vitalitate dătătoare de viață, pentru a face posibil să înflorim în lumea fizică… cu spiritul nostru intact… ca Dumnezei creatori. Ei fac distincție între aspectul masculin al creației, ca (Dumnezeu) creator și aspectul feminin al creației, ca și (Dumnezeiță) creativă.
În timp ce vă întoarceți, cu adevărat, la Dumnezeul creator din interior, aveți de asemenea în vedere expresia deplină a Dumnezeiței din interior. Aceste două componente ale existenței fizice sunt omoloage, nefiind niciodată reciproc exclusive și nici independente una de alta.
Această energie divină, luptătoare, s-a înfiltrat în lumea noastră, în unele moduri nu prea subtile. Atunci când sosește, prin intensitatea uluitoare a recentei activități solare… și, în mod sigur, cea mai mare pată solară, apărută în 25 de ani, nu e o întâmplare… bombardamentul fotonic produce niște „erupții” intense, ce pot fi traduse prin expresiile (mai blânde) de irascibil, iritabil și agitat, până la mânie intensă, ostilitate și chiar furie.
În partea pozitivă, această forță arzătoare poate genera totodată idei extrem de inspirate și motivație foarte puternică, care ne pot duce la nivelul următor al expresiei noastre creative. (motiv pentru care, apropo, CSP ne-a îndemnat în rapoartele anterioare să ne pregătim pentru potopul creativ… să sperăm că vă faceți însemnări, chiar dacă încă nu puteți pune în aplicare vreuna din ele.)
Acest foc lăuntric nesupus (are cineva arsuri la stomac?) va aduce echilibru în cele din urmă atât în interiorul nostru, cât și pe planetă, dar până va face asta, în mod sigur vom vedea mai mult decât cantitatea noastră echitabilă de demonstrații de putere neintegrată, de genul cocoș în cotețul de găini.
Acestea fiind spuse, este responsabilitatea și oportunitatea noastră (chiar și în mijlocul unor atrocități odioase) să menținem cunoașterea faptului că sosirea acestei forțe masculine divine foarte necesare nu indică neapărat o perioadă de luptă exagerată sau de război, ca în vremurile trecute, ci că implicațiile unei afluențe de energie solară atât de incredibil de puternică se vor arăta cu siguranță în dezechilibre foarte învechite pe scena mondială.
Nu contează, acest lucru nu ne privește și nici nu ne afectează. Treaba noastră e să folosim puritatea acestei polarități, pentru a ne echilibra propria viață… în toate modalitățile în care am avut nevoie, pentru a face act de prezență pentru noi înșine.
Pentru a intra în conștiința trialității, trebuie să realizăm trinitatea sacră în interior… să fim propria mamă (input) și propriul tată (output), în echilibru perfect, pentru a da naștere Sinelui suflet și creațiilor noastre.Femininul divin e frumos, delicat, blând, curgător și produce o stare de bine… dar, fără masculinul divin, în lumea fizică el devine ineficient. 
Fără îndoială că adevărul acestei realități îi va scutura pe cei prinși în bucla spiritualității pasive, care nu reușesc să înțeleagă faptul că înălțarea e o activitate lăuntrică, și care așteaptă să fie salvați de vreo sursă din afară… adică, un nou sistem monetar, un sistem NE monetar, un prim contact (cu extratereștrii, n.tr.), ridicarea la cer, schimbări de guvernare etc. Atunci când Dumnezeu tatăl e prezent, aceste capcane mentale iluzorii efectiv nu pot fi susținute, pentru că treaba sa nu este să menajeze iluzia, ci să creeze structura și ordinea necesare pentru o societate echilibrată… pentru o exprimare egală a divinității.
Se pare că el e lipsit de compasiune, dar asta întrucât compasiunea sa nu e exprimată în purtarea sa, ci în responsabilitatea, impecabilitatea, integritatea, respectul, onoarea și stima sa. El este aici ca să demoleze orice falsitate, orice creație deformată, toate programele rău intenționate, precum și orice sisteme de con-vin-geri bazate pe lipsa de sustenabilitate. Asta nu înseamnă că energia tatălui e punitivă, ci că este extrem de edificatoare și ne va cere în schimb să fim responsabili pentru toate alegerile noastre… în esență, pentru că această necesitate asigură ceea ce e mai bun și mai înalt pentru noi.
Fără îndoială că energia masculină a luat chiar bătaie în anii care au condus la acest moment, în timp ce ne-am revendicat cu fervoare femininul pierdut. În multe cazuri, se poate să ne fi temut de această putere, întrucât ne-am temut că natura ei abuzivă ne va domina din nou viața. Acea realitate nu mai e adevărată și mi s-a explicat clar că în anul următor nu numai că se va dovedi că acest lucru e adevărat, ci se va insista ca noi să echilibrăm, cu finețe, folosirea și disciplina energiei masculine în viața noastră, fără excepție.
Tradus: Dumnezeu tatăl înseamnă de lucru pentru toți. 
Pentru cei care nu reușesc să recunoască și să accepte forța puternică a patriarhului interior, va urma haosul. 
A venit timpul să creați și să folosiți noi structuri, care să includă și să susțină Dumnezeița divină din fiecare dintre voi.
Regele vostru solar și-a așteptat răbdător regina lunară. El e gata să se ridice și să strige, să se apere împotriva tuturor celor care stau în calea creațiilor voastre divine.
Nota CSP = Consiliul Superior Pleiadian
( a 2-a transmisie va cuprinde: schimbări ale corpului fizic, consolidarea curentului vieții și deschiderea spre multidimensionalitatea noastră)

Sursa Editura For You